Pe rafturi vechi de timp uitate
Stau gânduri prăfuite și acoperite
Cu pânze de păianjeni, singurii
Care se mai plimbă pe coridoare
Prin vitralii se răsfrâng priviri de soare
Puține cât viața să nu fie neglijată
În umbre de lumânări se scriu cărți
Cu penițe fără de cerneală iar
Cuvintele doar arse pot fi văzute
În fum și-n cenușa lor din urmă
Porțile rămân închise șoaptelor curioase
Încercând doar a le spune:
Liniște! Aici dorm gânduri…