Un orologiu trist, cu bătăi moi,
cu vântul o să bată
secunda rece ca un sloi.
Umbra, cu aripi se arată.
Singuri suntem, lângă hotar
pierzându-ne cuvântul
și iar același gust amar,
ne va cuprinde gândul.
Vântul va bate leneș, o secundă
ce arde în văpăi și ruguri.
Sper doar să nu ascundă
că suntem niște muguri.