liniște răcoare
pămîntul respiră astmatic
rece și umed
uneori scuipă noroi printre pietre
alteori copacii
își leapădă sufletele pe trotuare
miroase greu
a primăvară scursă în melci
aglutinați diform
în grămezi lucitoare
împerechindu-se negri și verzi
sub cruci
sub ziduri pîngărite de flori
își scot degetele morții la soare
se agață de lumînări stinse
grilaje ruginite și porți
viața e ca o nebunie
în fiecare