N-am să mă pot ascunde niciodată
atât de-adânc încât să nu mă doară,
ce văd în ochii mei, și-ai voștri. Ce bizară
e noaptea, când prea calm își lasă
amprenta aripii, ce iarăși uită
o aripă ce-așterne vise, sfioasă
din umbra-n care-i dăruită.