Vorbele tale


Am luat aminte ce ma invatai,
Iar sfatul tau imi este rugaciunea
Ce o rostesc cu-ncredere in sacru,
Sperand ca insasi sfatul tau este minunea.

Indrug cuvinte ce ti-i le-am mai spus
In clipele de temere profunda
La cere-mi raspundeai cu o caldura
In care inima-mi simteam cum se cufunda.

Visez sa cred in inima profund,
Caci insasi inima e propriul meu profet
Ce imi arata necunoscutul vietii
Notat pe pagini albe de caiet.

Aud si-acum vorbele tale,
Care atunci mi se pareau in van
Si le ascult atent cu disperarea
Unui drumet strain oprit la han.

Insa precum drumetul ce merge catre tinta
Ma-ndrept eu inspre tine si-ncerc sa te visez,
Sa vad lumina inimii din tine
Si inima-mi sa o urmez.