Pe margini de gene se scurge noaptea alene
cu roiul ei margaritar de vise si idile,
o cucuvea mai striga rar din departari anoste
si ritmul parca-amutit de dor si frica de-ntuneric,
in camera cea mica doi strigoi se-alinta iar,
un soricel sfios tresare intr-un colt de etajera...
...iar tu visezi la ingeri si luceferi
de raza lunii mangaiata pe obrazul,lacrima de nuferi
si-ncet tresari si te cobori pe-a noptii moale aripa
suflete plang iar tu dispari incet,clipa de clipa
dispari pe-a lunii raza moale,te duci incet in sus
de nimfe mangaiata lin,te vad,...apoi te-ai dus...
si patul cald ramane trist,lipsindu-te pe tine
eu plang si zac inmarmurit,ingenunchiat pe vine.
O,Doamne da-mi-o inapoi,e zana mea cea buna
nu ma lasa sa sufar iar in noptile cu luna
am sa iubesc apoi din nou si noaptea de afara
dar rogu-te Doamne din nou adu-mi inima iara!
si am sa-ti scriu apoi senin poeme de-nchinare
dar nu-mi lasa sufletul drag in hau de disperare,
caci eu iubesc un inger trist cu dorul de lumina
da-mi Doamne viata inapoi mai alba,mai senina...!