Acolo, undeva, sub soare,
Sub mîndrul lan de grîu necopt,
De-acolo vii din depărtare,
Să-mi spui o vorbă și s-o port.

S-o port cu drag căci legea noastră,
A celor ce sînt noi recruți,
Devine floarea dintr-o glastră,
Cînd oamenii sînt decăzuți.

Ah! Unde ești să-mi spui o vorbă,
S-o țin în sufletu-ngrădit,
S-o țin cu drag, căci ca o tobă,
Mi-e sufletul de mult lovit.

Ah! Unde ești să-ți mîngîi părul,
Cel negru și cel mătăsos,
Simt cald și moale-al tău obrazul,
De dragostea ce te-a întors.

Copilă dragă și frumoasă,
Cu chip de înger baladin,
Vreau să sărut acum ce-acasă,
A izvorît din vid și chin.

Ah! Să nu taci căci rău mă doare,
Cînd vrei să spui... și nu mai vrei,
Și ard acum de nerăbdare,
Să vii aici și să mă iei!

nov.1987