Sub aripa de vultur


S-a tăiat un pas cu drumul,
jefuite perspective așteptau la colț
parfumul
călătorului din zgomot.


o dîră de voci
se pierdea în sîngele uitării...


și m-a găsit apoi jucîndu-mă sub aripa
de vultur, o învățam să uite cerul,
dar ea, orgolioasă, așa cum o va ști
întotdeauna stînca, mă tot chema cu ea.


nu vreau, aripă, s-aduc prejudicii luminii
care-și usucă lacrimile
pe aripile tale...