Cu șoaptă efemeră, ca umbra de femeie,
în farmec din clepsidră ascunde acea cheie
ce a păstrat închisă dorința trecătoare
sub fulgul auriu de păsări călătoare
amanta mea pe veci e fără prieteni. Însă
de ea nu am uitat, cu un oftat pătrunsă
de timpul ce așterne acel clasic sfârșit.
Contrastul a rămas uitat sub o carcasă
și toate-mi par aievea. Acum lasă
acea încătușare să roadă iarăși brațul
ce-a descărnat speranța, însă lanțul
nu și-a atins perfecțiunea trecătoare.
Am căutat și aparent, iar doare…
Idee ce-ai pierdut petala din corolă,
ma tem. Mă scurg dintr-o fiolă.