Ce-am iubit n-o să mai fie,
Acel must de nebunie.
Ce-am iubit era profan
Și bea sevă de vulcan
Am iubit pe-un nu știu cine
Ce nu se avea pe sine.
N-avea nume, n-avea față,
Lavă rea scîncind pe gheață.
Ce-am iubit nu era om,
Avea formă de demon
Avea doar un fel de viață,
Noapte rea clocită-n ceață.
N-avea soare, n-avea zile,
Mîinile-i erau reptile,
Gura lui mustea otrăvuri,
Vulgu-i colcăia prin cărnuri.
Ce-am iubit nu m-a iubit,
M-a scîrbit, m-a terfelit
Mă-ncuia în rîsu-i sec
Și nu mă lăsa să plec.
Dar acum s-a terminat.
Era-n vis și l-am uitat.