Despre starea poemului


Primul vers e greu,
iar ultimul e o-ntîmplare.
cupe vechi într-un castel ruinat
se pot umple cu privirea,
lîngă ele a îmbătrînit Neajunsul.


ele dețin un fel de ordine a timpului,
flori și ierburi intrate în săli de dans,
sau poate chiar de judecată,
sînt curățate de lumina stinsă
în justificare.


la mijlocul său, poemul nu e mai mult
decît o părere...