[Colaborare cu Antal Adrian (Seirande Odin). Eu sunt pe liniile pare.]


Încercarea moarte n-are, doar cel ce-ncearcă...
Și-n ale lacurilor dig de mii de lacrimi,
Pentru tine, inima-mi se cutremură-n barcă,
Căci simt că, numai să te văd, aș pierde parcă
Suflarea-mi presărată cu suspine-atâtea patimi
Ce calm simțirea spre tine să o-ntoarcă.

„Să sperăm”, zicea a mea dulce sfătuitoare,
Ce în zadar ar vrea la braț pe noi să vadă,
Înlănțuiți fierbinte sub a soarelui dogoare;
Căci simt dorința-mi prea stăruitoare,
Și-n suflet mi se iscă iar acea tornadă
Ce face gândul negru să simtă c-astăzi moare.

Lacrimile-mi sunt dulci pe-a-tale buze,
Visez că nu le ștergi, și nu le faci uitate;
Luându-le ca vajnice călăuze
Spre ceea mă prinde în ventuze,
Spre buzele-mi arse, neîncercate,
Ce, sărutate, n-ar mai fi confuze.