agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-20 | |
în Thalasium pe-o piatră cu talpa rău
de drum răpusă Ambigua ședea plângand tot alegând ciulini și scursă atat de rău în piept simțea sughițul de o săptamană că-i putreziseră pe drum merindele cu tot cu mână în urma sa milogii cârd făceau pariu când o să moară între sandale și tălpi viermi deasupra nori de corbi o cioară nemijlocit neîncepută lucrarea nu-i da ajutor parcă nicicând nu mai simțise cerul cum îi șade leneș pe picior credea și se-ndoia-n tăcere visa întâiul făt jertfit precum o vită la tăiere purta în inimi un cuțit de-aceea își pusese-n gând să umble templele din lume să roage zei de orice rit să pună fiului său nume dar peste tot aceleași fețe viclene lungi suflate-n aur în templele păgâne chiar o-mpreunase zeul-taur că am uitat să spun aceasta era Ambigua fior de rut ai fi jurat că are nuri chiar și în negul de pe gât atâtea părți avea-n întreg că toți voiau să le cunoască încât făcuse răni pe pântec și pielea zile peste coapsă așa tărie în virtuți aveau îndrumătorii sfinți își coborau din calendare priviri spășite și cuminți de piatră tot ai fi dorit să-ți spună păsul pe sub poală și parcă toți batalii firii ieșeau din cimitir să moară dar ce încoace sau în colo treceau zăpezile ca vara iar ea umbla nesiluit cum umblă dimineața seara și nu afla o lămurire la ce-ar putea și cum pieziș vreun zeu mai mare peste zei să decreteze ei feriș cei ce fuseseră ieri tineri îmbătrânind tot mai voiau dar le slăbiseră genunchii iar cărnurile se înmuiau ce mic i se părea pământul bătut destul în lung și lat cât de firesc de-acuma sensul băloaselor rotiri în pat chilii palate scorburi pesteri aceeași silă pașii rup să ceri cuiva suprema jertfă de-a te primi la sine-n trup și ca și cum n-ar fi destulă orbire-n scârba de-a trăi a înțeles pe fiu că-l poartă-n mintea care va veni pe urmă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate