amărâtul meu călător
ai palmele cenușă
mi-e teamă de inima ta închisă lateral
și de speranțele tale futile

tu care ești înalt
deplinule tu
tu cel care nu încapi în oglindă
în lumină în rame și-n brațele mele
numai plecat rămâi

dacă ți-aș stăpâni foamea o oră
amărâtul meu călător
nu crezi c-ai pleca cu o poftă
mai mare mai plânsă mai gravă

lasă masa nestrânsă să știu că
ai trecut prin inima mea

vin cu tine
cu iubire fără trup așteptând
să arzi pe rug iar ceea ce ești
să se întâmple