agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6839 .



Destin
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George_Lesnea ]

2005-05-23  |     |  Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea



Cu cioplituri dibace mă plăsmuiră meșteri,
Prin adâncimi de codri și prin spărturi de peșteri,
De mi-am purtat făptura și anii mei nomazi
Din văgăuna vremii, răzbindu-i până azi.

În sufletul meu crâncen port secolii grămadă,
Și cerul sterp, și lutul fecund într-o plămadă,
Furtuni din munții negri, cu brazi voinici pe stânci,
Și fluierat de mierle, și clopote de sară,
Și mers de vite pe hudiți vechi de țară,
Și doruri îngropate în cântece adânci.

Port doine și litanii, ucisele iubiri
În chilioare scunde și-n file de psaltiri,
Cu tinereți pierdute subt camilăfci și rase
Și-n rugăciuni smerite pe la iconostase.

Port apa morții, care spre zbaterea-i ne cheamă
Și pașii spre lumină în beznă ni-i distramă,
Când ziua clipocește prin bălțile cu stuh
Și pumn de vrăbii zvârle tăcerea prin văzduh,
Când drumurile-aleargă spre tupilișul zării,
Prin pulbere târâte de șerpii depărtării.
Mă port pe mine însumi și clipa mea o schimb
Când pe cununi spinoase și când pe câte-un nimb.
Mi-i dragă năzuința ce-o rășluim din noi,
S-o caut printre stele, s-o aflu prin noroi.
Nădejdile-mpletite pe țărmuri viitoare
Ca șerpii vrăjiți de cântec îmi joacă la picioare.

Și zborul, și târâtul deopotrivă-mi plac.
Gust carnea răscolită de înger și de drac.
De propriile-mi patimi robit sunt și cuprins,
Așa ca un păianjen ce-n plasa-i s-ar fi prins.

Nesocotind nisipul ce lunecă-n clepsidră,
În soarta mea de vrajbă mă dibui și mă simt,
Ca-n lumea ei de apă și cer imens o vidră.
Iar visul meu nu poate fi niciodată strâmt.
Din grunzurii tăcerii și bulgări de-ntuneric
Mi-am făurit avântul puternic și senin.
De lespezile vremii cu zbucium greu mi-l feric
Și-n mâni, ca o făclie, cerc sufletul să-mi țin.
Sunt imn de zămislire și bocet de-ngropare.
Sunt seva veșniciei, urcându-se prin pom,
Spre frunzele-n deșartă și dulce frământare,
Și vreau prin suferință să mă vădesc că-s om.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!