Probabil nu voi înțelege niciodată de ce fata din autobuz avea buzele gri
știu că s-a întors deodată căte mine și a rânjit ca o lunatică
cu degetele a început să-și destrame flaneaua, de pe undeva de la mijloc
scoțând câte un țipăt la fiecare sfârșit de rând
aș fi vrut să cobor dar îmi simțeam încătușată privirea
când s-a apropiat am crezut că va da cu pumnii
dar m-a adulmecat ca un câine și-a oftat
mi-am dat seama atunci că nu mai respiram, că plămânii erau plini de imaginea ei
și-am oftat și eu, căutând să-i fac loc să dispară


câteva stații mi-au trebuit să o uit
timp în care am oferit locul de la geam unei bătrâne.