caut o bătaie de inimă,
veche,
mai veche decât conștiința acestui trup înnebunit de spaime
dar simt, pe deasupra, păsări răpitoare trecând
gândurile,
fereastra memoriei se rupe în imagini
inutil consumate

undeva o vioară își tânguie soarta
și plâng
fulgere de tăcere mă apropie de solstițiul cuvintelor

străin văd în oglindă
chipul tău,
pergament căptușit cu orgolii

plec încă o dată din mine,
poate ultima oară