Mi-s drumurile toate o podvoadă,
O carte răsfoită înapoi,
Un Zig și-un Zag ce-nnoadă și deznoadă
Neliniștea trăirilor din noi;

Mi-s apele meandre ferecate,
Un dans de umbre făr’ așezământ,
Arpegii volatile, dispersate
De plămădirea primului cuvânt;

Mi-s gândurile scame de urzeală,
Eșafodaje ce se regăsesc
Sub dalta sângerând de osteneală...
Și tot alerg, și... nu te mai găsesc...