Nu e decât o zi
nu e decât o zi care poate să se aplece încet
spre același nicimăcarodată
unde eu îmi număr încet speranțele
(erau de viață - tant pis )
nu e decât o poartă care mă așteaptă zâmbind aiurea
mă întorc înapoi, aștept, îmi pregătesc pașii
îmi pun în ordine gândurile, nu am nimic de pierdut
totul de câstigat numai și numai dacă
în aceeași necunoscută teoremă
și nu ar mai fi poezie dacă nu aș putea să îți spun
că dacă și numai dacă e numai și numai în unde
că totul îmbătrânește în vârful degetelor
că o zi e mult prea mult numărată în ore, minute, secunde
că de la o vreme te aștept în culorile frunzelor
și dacă nu e să fie îmbătrinesc urât
omor continente întregi
așteptându-te
Nu e decât o iluzie
nu e decât un singur timp care mi te aduce aproape
scrisă în fiecare cuvânt
în fiecare vis care îmi părasește perna
spunându-i la ureche: așa-i
așa-i
ai dreptate călătorule
ai in fața povestea fetei de alb
dar roag-o să ne spună
cine o iubește mai mult decât mine

cine o visează mai mult decât mine
oprind vorbele cu palma
de teama să nu îi trezească visurile
Bună dimineața necunoscutule
am visat că undeva era o fată care îmi știa visele
înainte de adormi
iar eu știam