Baladă la tinerețe


Înaintea mea se află arborele
care nu s-a gîndit vreodată
la felul cum comunic eu cu pămîntul...


în el veghează amarele păsări
pe cei care devin umilii cerșetori
ai lumii
și cărora pe umeri le suspină luna.


las urme fierbinți
pe o altă urmă a morții.
îngrozitele păsări își întorc privirea
de la piciorul meu gol...


un val, care ar putea să fie de cer, cu spume de lumină
ne atinge moartea.


amintirile mele stîncoase
tot păsări aduse de val
mai poartă pe umeri,
sînt simbolurile lumii atinse de geana
aplecată încet, ca înțelesul
peste ochiul poemei...