Secerați cad oameni rătăciți
de plăgi străine, deșarte,
de tristețe cu toții umbriți.
Cavalerul e încă departe.
Surghiunul molimei înaripate
cuprinde suflete agonice,
căci soarbe viețile uitate
din speranțele laconice.
În zadar se ascund. De prisos,
sunt ușile ferecate.
Spirit demonic se transformă în fum,
în cețuri. Vor fi destrămate
ultime bătăi ce curând,
vor rămâne de suflu descărnate
lăsând în urmă un fior plăpând.
Apune noaptea cu tot cu suflare
și moartea rămâne în urmă.
Afințitul răpune doar iluzii care
în urmă, viața o curmă.