Seara isi inghite ultimele stele,
Amutesc deasupra crengile p[langand,
Lacrimi evadeaza dinspre pleoape grele
Ca un roi de aur spanzurat de-un gand,
Iar in ierbi curate creanga ta se lasa,
Alba cununie pe sub plopii goi,

Dare de cer aspru mi te cer mireasa,
Eva imi aduce merele-napoi.

Mai ramane lumea cea din urma,poate,
Unde voi atinge smaltul tau verzui,
Nimeni n-o sa stie,ierbii n-o sa-i spui
Taina ce ascunse infinitu-n toate:
Elegia crengii rastignite-n drum.