Flacără proiectivă, colț de vază,
Te umpli de extracții searbede,
Scormonești
Cum numai tainele stelare
Argintă cheile cu lucii verticale
Ești salba de lumină prinsă-n piatră
Căderea bolților
De fost azur venetic și vertij
De cald azur? Chemare
A stinsului ecou funebru-adinc.

O muză-stea-orgoliu și un soare
Inundă umbrele
Freneticele.Iată!
Adâncul mării vegetale-n aur
Și foc vociferat de sentimente,
E nunta vidului,
Cuprinderea organică din jur.
Și steaua, unica, visata
Curgându-se din paratrăsnet
În proiecții.

Ce zace ... unde inima tresare
Schimbată-n forje
De cristal? Amar,
Și ucigaș și fulminant,
Statui pe maluri gotice în noapte
Unesc talazuri acre-nflăcărate
Colț de soare sfârtecat de stânci
Atunci ...
Orașul se destramă-scrum
Visare veștedă.

Frecvență a ecoului, te chem.
Abundă veșnicia tropicală!
Arde-mă,
Ucide-mă de zeci de mii de ori,
Imaginea-mi sfarâm-o în viniete
Coborâtoare flacără de porți,
Mereu,
Săpa-vei între păsări și cuvinte
Pe crestele veridicului dinte
Urlat de vântul, anticul decor.

Din soba nuptială,
Elegia,
Culoare de la lună în pridvor,
Alungă,
Nori de zahăr schimbători,
Cu sălcii
Lăcrimânde epoci scurmătoare;
Fireasca piramidă plutitoare
A putrezit pe râul
Vertical.

Iar incurabilul demon verde
Arămiu de rugă și rulmenți
Călit,
În logoditoare spumă minerală
Intrată-n gări pe creștet de scheleți
E-abis
Scuipat în flăcări spiralate
Săgeată-n zbor ritmat
Darâmând lent,
Cetatea izolării.

Aiurea-i gândul, aprig:
Înfășurat în ploi monumentale
Acid,
Ferestre largi mă plâng,
Marea reminiscentelor exultă,
Și rece e,
Căci patima stelară este surdă
Iar vise și fragi,
În extatică robotizare-dans,
Cad mistuite ...

Te invoc, venerație siderală!
Și fermentată vatră din ninsoare,
Flacără rece, viscolitoare galaxie,
Amurg nebun al orelor târzii ...
În clipocire,
Dezvinovățiți-mă!
Dispărând în șoapte, pași desculți
Suflarea rece mi-o îmbată-n fum;
Abrupt, în fierbințile genuni
Ale dragostei, m-am proiectat ...