luna albastră e rotundă ca o mamaligă
pamîntul de-aproape e galben ca noaptea

culorile joaca feste capetelor, în culori.

priviri uitate în sus sau in jos deodată
nimeni nu știe de unde să înceapă
nimeni nu știe să le numească.

știu numai de tipare de noapte de pamînt
de ploaie de vînt de fulgere și tunete
și uneori de dragoste de închipuire de timp.

cînd cînt toate se amestecă...