Mandragola se delecta la cineme
la un film cu Julia Roberts
în ziua în care eu mergeam la cimitir
să ud florile de piatră
să depudrez
vulturii cu țățe
de praful acumulat
la marginea drumului elastic
pe partea lui acră-dulce.
bezmetice gînduri
îmi sfășiau pelerina
iar otrava acelei zile
picura pic,pic,pic
ca boabe de struguri
pe pielea de buric
de prințesă albă
de pe un alt canal de cabluri
în timp ce eu îmi tăiam împăciuit
(aprobîndu-mi singurătatea)
venele desenate corect în Larousse
rînduind cu grije în stive
unghile de la picioare
și tălpile rubinii ce lăsau
în nispul vieții mele
urme inutile..