Te pierd prin fulgi de plop cu vânt de vară
în umbră licărind pe înserate
îmi lași retina pieliță amară
și brațele visării aplecate

Un mult puțin în epoca grăbirii –
aripi de fluturi, frunză, strop și pană
te simt doar în subsolurile firii
ascuns de ochiul lumii, scumpă rană

Răspunsul tău e limpede durere
ecou în timp, accent în amintire
gamet pornit încet spre înviere
din vid anost fatală izbucnire

Ridic cu greu povara tristei pleoape –
copii dau foc și puful scânteiază
suflarea mi te ia, te strânge-aproape
un punct, un fulg, un strop, un fir, o rază...