Priveam mut cerul înstelat
În noaptea caldă de vară
Și totu'-n jur era curat,
Un aer rece ne-ncetat
Mângâia iarba de-afară.

Un cer senin și fără vânt
Cuprindea în cântec dulce
Lin, liniștea de pe Pământ.
Ce-ncet mâna divinul cânt,
Blânde stele să se culce ...

Deodată - o pală slabă
Apăru pe cer, și o stea,
Licări difuz: o salbă
De galbeni lăsați să cadă!
Steaua tot mai tare lumina

Din spațiul cel întunecat
Se arcui un disc de foc;
Fără să vreau, m-am speriat.
Cerul vuia neîncetat ...
Himeră fără de noroc.

Stropi mari de ploaie, cenușii,
Deodată izbucniră, rar,
Un bubuit greu se-auzi,
De aur fulger se ivi
Iar stropii, tot mai iute sar ...

Și explodă, superb de lin,
Ea, steaua mea cu nimb de-argint
Eu doar plângeam, uitat de chin,
Și cugetam l-al meu destin,
Leoarcă-ud, cu păru-n vânt ...

-În van, avânt, în van, cuvânt -
Tot cerul s-a cuprins de silă ...
Ah, natură, nu ți-e milă?