Istoria românilor
(re-zâsă de un oltean)

Niște olteni veniră, ‘napoi și ei , acasă
Și cum se sfătuiră, să vină toți în masă,
Că tare le fu dor de glia strămoșească,
Și-au zâs să facă pod pă Dunărea albastră ;
Făcură podul ei, trecură cu avânt,
S-arate că sunt zmei, cu săbiile-n vânt,
C-au zâs : cu mâna goală, să intre ei în sat,
Arată de ocară, nimic n-au câștigat ?!
Da’ unu’ dintre ei, Traian Cartagineanu’
Un craiovean vioi, (pronumele, Olteanu)
Strîgă la ei grămadă să intre-n goana mare,
Că-ntreaga lor cireadă, trecu… peste hotare,
C’o luară ca nebunii d’ajunsără-n Ardeal,
Opriți la gardu’ stânii lu’ Ghio’, zâs Decebal,
(Oltean dă munte, vere ! cu trei pă inventar !)
S-a supărat bătrânu’ și-a pus mâna pă par…
O luară ei la moacă, jucând în deplasare,
Da’ în retur oltenii, făcură un scor mare,
Că Decebal de ciudă,-și băgă unghia în gât,
Lăsând oltenii-n fugă, d’ajunse… peste Prut,
Da’ nu băgară seamă, cățaua fu legată,
Dă caru’ ăl cu praz, că-n râu muri’necată,
Și-au plâns-o și-au jelit-o…numa’ să nu m-uit vorba,
Pământul, c-au iubit-o, l-au botezat… Moldova !
Făcură ei pomană, cu zaibăr și cu praz,
Vecinii toți să moară de icter și necaz,
(Olteanu’ dă Columb, încă nu să născusă,
Măliga dă porumb, încă nu fu adusă).
Trecură ei și d’asta, că multe să-ntâmplară,
Da’ n-au stat ei grămadă, așa dân-ntâia oară,
C’au împărțât moșia, în trei, așa frățește,
Că d’aia-n România, o limbă să vorbește
Și-apoi, să-ți zâc așa: au coborât fârtați,
Că nu ședeau în șa, erau… descălecați ;
Să-ți zâc dă unu’ Fane, ăl mic a lu’ Bogdan,
Jucă la’naintare, că deh ! era oltean,
Isprăvi multe făcu, având și mușchiu’ tare,
Pă turci mereu bătu, dă să dădea cam…mare,
Da’ fu și Mircea tată…bătrânu’ le dribla,
Jucând extremă dreaptă, numa’ la cap dădea,
Iar Vlad, era dat dracu’, că le’nțepa cam tare,
Cin’ faulta, săracu’, i-o da pântre picioare,
Apoi, fu și Mihai, ce-i pusă într-o oală,
Cu mult alai făcu, întâia națională…
Da’ lista-i lungă frate, de mândrii căpitani,
Ce au luptat pă moarte, că au jucat pă bani.
.............................................
Viteji și cu renume, ajunserăm eroi,
C’am luat întreaga lume, așa, fără război,
Cu traista în băț, noi furăn ăi mai tari,
Dă i-am speriat pă toți, jucând la cluburi mari
Și-avurăm înc-o treabă, că tot veni ea vorba
I-am pus pă toți grămadă în toată Europa,
Cu ai și verde praz, să vezi și tu minune,
Făcurăm dă necaz, o mare uniune,
Și-acum, am pus la cale înc-o ispravă bună,
Mutăm Jiul cel mare, după Pământ pă Lună,
Că vrem ca Europa, cu uniunea ei,
Să intre în Craiova, cu toți oltenii mei!

Valeriu Cercel