dincolo de linia morții
tăcerile,
amorțite sub pleoapa pământului

nimeni
și nimic cerului alinare
doar umbrele visului,
prelungind teama de a nu fi plecat prea devreme,
tremură

cum întrebări fără vină mă taie silabic,
aritmic și dezgolit
sufletul își trage la sorți virgin adăpost
din carne sau ploi


pelegrin pe sârmă
destinul îmi scuipă în palme.
departe lumina!