Sa vii
in coltul ferestrei
in mine
pereti.
Nu-ntelegi ca frangi orizonturi amare?
Lasa-mi pleoapa rasfranta!
Si buza sangerand,
urme adanci,
prea rosii,
prea negru de rosii,
sa brazdeze
pe pielea-ti uda, zvacnind de dorinti!
Lasa-ma sa rog din priviri
o iubire prea stinsa-n visare,
sa cersesc cu fiece por,
cu fiecare muscatura,
cu fiecare tremur
un loc
langa tine
pe dunele fierbinti!
Lasa-ma
si camilele sorb apa din urmele noastre-n nisip
in drumul lor, prea lung, spre mare.
Camilele ne sorb fiinta
intru alinare...