Jertfa darului

Ce lucru rar sa te gandesti la altul,
cum sufera de lipsurile, mii,
cum plange si se roaga la Inaltul,
sa se indure, macar, de copii...

In timpul asta, noi ne bem cafeaua...
Sau admiram modele de femei.
modele de masini. si corifei
ne educam in timpul alb ca neaua...

si sunt copii ce sufera de foame,
si sunt batrani ce sufera de boli,
ei nu au pentru viata nici doi poli,
si n-avem nici noi suflete de mame,
in fata lui Iisus sa le fim soli...

imi pare doar sa suntem un stomac
cu ochi si gura, ce mereu inghite
tot ce alege, lacom, din ispite,
in timp ce semeni de acelasi sange - tac,
visand, cei ce mai au dorinti, un colt de pita.

si jocu-acesta-asa frumos ne pare.
nu-i nimeni vinovat. e-un joc frumos.
la unii da eterna sarbatoare,
la altii jocul doare, pan'la os -

si-ar fi frumos de fi-re-ar cu putinta,
saracii si bogatii de-ar primi
ce le lipseste - unora, credinta,
si altii - casa, paine, straie, slujbe, fii -

dar nu se poate, Doamne, nu se poate -
e-un joc viclean, si rau, si fara rost-
sunt unii care iau din totul toate,
si altii care tin de toate - post -

si Dumnezeu asteapta, tot asteapta,
El - care este mila si putere,
sa faca sfintii lumea rea, mai dreapta,
prin dar si jertfa, suferinta si tacere...

ce lucru rar sa te gandesti la cel ce n-are,
dar darul tau e jertfa lui Iisus,
chiar lui ii dai de sete, de mancare,
sau adapost din tine insuti smuls...

De-aceea-n veci, sfintit esti tu, ce darui
la orice om, un lucru cat de mic,
caci pe Hristos il miluiesti un pic,
si te imparti - ca jertfa - fiecarui
sarman, bolnav, cazut, sau venetic...