Refuzi sa pleci,
nici n-ai ramas.
Ma chemi
si ma gonesti apoi.
Vreau sa-mi iau
zambetu-napoi.
N-am glas.
Provoc istorii
sa se nasca.
Starnesc furtuni
neuronale.
Si storc din evidenta
flasca...
Comotii seminale.
Nu mai am seva in cuvinte,
iar idealul penetrant
al razvratitului,
desminte.
Devine redundant.
Alerg o vreme fara tel,
ma-mpiedic de o neputinta,
imi scot vesmantul de rebel
si redevin fiinta.

Apoi te mai iubesc o viata
strangand din dinti a vesnicie.
si imi intind timid pe fata
o ineptie.