N-ai lasat in mine decat negru
De parca fiinta mea
preasfanta nunta-si jurase cu tine
De parca auriul meu
s-ar infrati ca lanul in amurg
De parca Tu ai avea voie
- prea liber si prea umil -
sa ceri tribut

Chiria fiintarilor noastre alaturate
plati-o-va dar Timpul
trasat prin calcaiele noastre zbarcite,
prin pielea noastra uscata de-atata drum!

Mi-ai lasat banii aruncati pe noptiera
ca sa platesc Vietii clipele cu tine