Dacă zâmbesc
ai să închizi ușa
cu un picior de violoncel,
tristă,expirând fumul țigării
care face vocalize în aer.
Pământul întins sub cerul ochilor tăi
va ofta de dragul gleznelor.
Aerul pe bucăți
va implora respirația gurii tale
și nimic nu va mai fi pe ascuns.
Þi-aș spune,Da,din colțul gurii
din nou, și iarași,
rotindu-te de subsiori,
cuvintele s-ar sinucide
în decolteul tău.
În curând are să plouă
în virtutea rochiei tale,pielii tale.
și n-ai să mai știi dacă plâng.
Sunt aici de ieri
adormit în palmele tale
cu miros de pian.
Eu … de copil...