agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1554 .



furtuna
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [luciano ]

2005-06-03  |     | 



Isi puse iarasi cerul intunecata-i haina
si isi purta pe bolta luminile in taina
in sfesnicu-i de argint cu forma sa de para;
privind in jos, spre Terra, o clipa se-nfioara,
la ea se burzuleste, se umfla in plamani,
si inspre ea trimite bagaju-i de furtuni.
iar jos, oceanul negru in valuri se infoaie,
se zbate ca un sarpe, se rupe, se indoaie,
si se formeaza valul, ce ca turbat porneste,
musca din malul tare, piatra i-o raneste
si pleaca apoi spre largul oceanului cumplit
lasandu-si coltii sadici in malul parasit.

o furnicuta mica cat bobul de neghina
ce-a zabovit cu treaba in sat la o vecina,
se chinuie s-ajunga pana in zori macar
unde-o asteapta sotul - acasa-n furnicar.
Se opinteste-odata, mai face inc-un pas,
se catara pe-o piatra sa vada ce-a ramas
din drumul inspre casa ce capat parca n-are
si-si sterge de pe frumte o boaba de sudoare.
Dar din vulcanul negru dezlantuit de apa,
un val ce sta la panda si nimeni nu ii scapa,
spre stanca cenusie furia el si-o poarta
si se retrage-n graba lasand furnica moarta.
In urma intamplarii, precum un epilog,
nu isi gasi de treaba un clopot mai olog
si cu vocea-i ragusita in patru zori vesti
cum ca e miezul noptii. Incepe-o noua zi!
Odat' cu semnul tainic pe mal o fata-apare
Ce parca-i Afrodita iesit-acum din mare;
Cu talpile golase nisipul il saruta,
in fata ei si marea se da pe loc batuta,
din calea-i se retrage, o ia usor la fuga
si-n limba ei hidoasa spre cer inalt-o ruga
Acesta o aude si norii isi goneste,
Lasata dezvelita luna in jos priveste
si invidioasa fuge de pe cer,
cred ori ca turbeaza ori da in icter.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!