Unde ești tu, minune, visare între țărmuri
Copilă aurie, plasmatică chemare,
Ecou al lunii albe, fereastră purpurie,
De sânge cald vioaie?, fior de renunțare! ...

Să fi venit aici, în inima-mi bolnavă,
S-asculți cu ea o mie, poveștile din crânguri,
Să mă-ncălzești etern pe-o margine de apă,
Să simți și tu hazardul, corola din adâncuri ...

O strângere de mână, și-un univers dispare;
E liniștea fierbinte și ceasul de argint,
Răsfrângere pe ape, iluzie a morții,
E saltul lin de stele tot raiul din cuvânt.

Unde ești tu lumină, atingere suavă,
Emoție arzândă a fierberii astrale,
Romanță învechită, te vreau ca pe-o suflare,
Duală contopire a dragostei banale ...