M-a chemat la El.
M-a chemat cand ma asteptam mai putin.
Ma asteptam sa gasesc un mosneag,
Un batran intelept,
Sezand intr-un jilt de catifea rosie;
Dar neaparat rosie!
Si am fost surprins…
Nu locuia in cer,
Nici pe cel mai inalt munte,
Nici macar intr-o pestera intunecoasa.
Avea un apartament modern,
Intr-un bloc – turn,
In mijlocul Orasului celor Fericiti
Si, uluitor, nu era un mosneag,
Ci un adolescent cu zambetul neterminat,
Cu doi ochi negri fermecatori,
Si un tip cat se poate de modern.
De fapt era destul de logic
Sa fie tanar.
Caci daca era El, era nemuritor,
Si n-ar fi avut nici o ratiune sa imbatraneasca.
M-a invitat sa iau loc,
M-a servit cu o cafea
Si mi-a pus ultimul disc la patefon.
Apoi, incet – incet, a trecut la subiect,
Caci nu ma invitase sa-si omoare timpul…
Doar avea atat de multe de facut…
Voia sa-mi puna niste intrebari;
Care la inceput erau penibil de puerile.
Raspundeam cu siguranta,
Neezitand la nici o intrebare.
In doua ore nu ajunsese sa-mi puna
Intrebarea de care ma temeam atat,
Pentru ca stiam ca nu aveam raspuns.
Era intrebarea la care nimeni nu putuse
raspunde.


Dupa doua ore mi-a multumit
Pentru ca am dat curs invitatiei.
Apoi s-a scuzat ca trebuie sa se retraga.
( Trebuia sa plece intr-un colt al lumii,
Si sa salveze doua tari dintr-un razboi )
Mi-a adus haina
Si, brusc, mi-a pus INTREBAREA.
Curios, nu am fost surprins.
Si am raspuns exact ceea ce gandeam.
Eram PRIMUL CARE GASISE RASPUNSUL.
M-a examinat lung,
Apoi mi-a dat o delegatie
Care ma imputernicea sa-l reprezint pe Pamant,
In calitate de ADJUNCT AL LUI.
M-am despartit de El,
Stiind ca nu-l voi mai vedea niciodata.
Si, de atunci, sunt ambasadorul sau pe Terra.
Si, va rog, iertati-ma,
Trebuie sa va pun mereu
MAREA INTREBARE.


din "In noi e un cer mai adevarat"- Tel-Aviv-1984 (C).