Calc pe spațiile verzi
am un steag în vârful fiecărei priviri
și o banderolă care face semne hotărâte din aerul ascuțit al gesturilor mele
îmi flutură tinerețea pe umeri și calc peste două-trei trepte când urc sau cobor nu contează.
Pot să fac cercuri în aer în apă și pe uscat
din care ies foarte ușor izbind cu tăișul genelor mele
peste obrazul inflamat al nopții.
Îmi trântesc viața în drum ca pe un rucsac și mă iau la bătaie cu bolile
și cu moartea.
Nu mi-e somn nu mi-e frig
dar mi-e foame de carnea fierbinte a iubitului meu
care se cațără pe depărtare ca pe un munte.
Nu aveți timp să mă priviți
sunt atât de vie încât redefinesc mișcarea în roșu hematic
pulsez sub șoaptele voastre gata să sfărâm liniștea
Din plămânii mei sălbatici cresc furtuni
care vă ajung pe mări pe oceane
și vă aruncă sufletul în genunchi .
Am descusut tivul acestor limite
și am rupt până la rădăcina coapsei rochia de mireasă.

Știu că Dumnezeu îmi va pune cândva o sămânță blândă în uter
ca să-i fiu și eu cuiva casă