Cîntec pentru tăcut


Nu mai plîng în umbra
arborilor goi,
nu mai caut răspunsuri
care mor în noi...


și nu cînt cuvinte
care să mai spună
aprigului soare:
astă clipă, noapte bună!


sînt azi întors
din mersul lumii,
tot universul se oprește
cînd trag cu disperare timpul
din brațele humei...


tot universul se închide
cînd se deschide ochiul meu
și-ncep a bănui mișcarea
că-și caută locul morții
în trupul unui zeu...


haide, inimă neghioabă,
mai saltă înspre astre,
umilă bucată de carne
în spații sihastre!