Sufletul meu e rătăcitor
Prin spații ciudate și tinde spre tine.
Acum nu mai știu nimic altceva
Te rog,
Nu mă-ntreba
De ce inima mea arde
Atât de rece cât nu vreau
Și-atât de caldă cât nu pot
Fără tine mi-e frig
Inima mea, inima mea
Se unește cu a ta :
Amintiri din viitor,
Colindă verticalele sufletului meu
Zadarnice și fără de habar ...
O căutare imensă a lui martie
O căutare intensă a lui mai
Gaudeamus igitur!
În noaptea de sânziene
În noaptea de nu-mă-uita
La sânul tău e cald
Viorile cântă și plâng
Plâng primăvara aceasta
Fără sfârșit ...

II

Sufletul tău e verde crud
Covor de gingășii albastre
Toporași ce se vor mângâiați
Albăstrele ce se vor culese
Dar le e teamă de ruptură,
Inima ta e țărmul sărat
De unde s-a înălțat Venus
Cea neprihănită și albă
Cea neștiutoare și dulce
Fetița mării,printre salcâmi,
Aleargă singură și tristă.
Mi-e dor de tine, fetița mea
Mi-e dor de tine, Cezara!
De șoaptele tale ne-nțelese
De ochii tăi mari și limpezi
Și de tot ce este al tău
Și de tot ce va fi al meu
Dacă va fi.
Dacă va fi...
Dacă va .....
Dacă .......

III

Am păstrat un moment ...
De reculegere
Apoi am cântat Balada
Și-alte melodii neștiute
De tine
Nici de mine
Și nici de ALÞII ...
Doar luna somnoroasă
O fredona uneori
Distantă și rece,
Misterioasă și neclintită ...
Cineva mi-a spus
Că orice s-ar întâmpla
Se poate trăi și altfel !...
Cine m-a deranjat
Cu astfel de gânduri ?
Era foșnetul ierbii
Sau glasul ciutelor ?
Sau poate era ploaia
Monotonă și liniștitoare
Mistuitoare și solemnă
Ca o amazoană ?...