M-au trimis la un institut de reeducare.
Sparsesem un geam.
In loc sa ma sinucid,
Imi cerusem scuze.
Aici,
La institutul de reeducare,
Exista o sectie speciala,
Unde ma obliga sa sparg necontenit geamuri;
Geamuri simple,
Vitralii,
Cristale,
Ba chiar si geamuri “securit”…
Spera, naivii,
Ca astfel ma voi satura sa sparg geamuri.
Sau, cel putin,
Ca ma vor convinge
Sa ma sinucid dupa fiecare geam spart.
Deocamdata
Sparg geamuri.
Le urasc din ce in ce mai mult.
Le sparg si le injur
De mama lor de geamuri.
Din intamplare,
Traind mereu printre geamuri sparte,
M-am transformat si eu in sticla.
Si, tot spargand geamuri,
Mi se pare ca imi sparg
Mama
Si fratele,
Presedintele
Si primul ministru al geamurilor.
Intr-un tarziu,
Incercand sa sparg un geam incasabil,
M-am spart
Si m-am faramitat in cioburi mici.


din "In noi e un cer mai adevarat"- Tel-Aviv-1984 (C)