De ești bun nu-i bunătatea primă
Ca binele să se desfete-n vreme
Precum ideea introdusă-n rimă
Ca să drapeze clarități de teme

Dacă lovești în cel care-a căzut
Victima de azi e-n faimă mâine –
Stihia râde precum un surdo-mut
Când omul revine umil la pâine

Și altfel crezi că lumea se arată
Deși-i comună-n circumstanță –
Mâna rotește pe pământ o roată
Iar mintea-i dă și importanță…

Ești uriaș prin forța care-ți crește
Ci-n urma ta negarea te zdrobește.