De iarnă…


Privește afară
La pomii cei goi,
La frunzele moarte
Ce cad peste noi,
Și lasă-ți privirea
Să lunece lin
Pe geam, printre lacrimi
Și stropi de venin…
Din nou nige afară
Și totu-i un vis
De pură simțire,
De negru iris…
Departe ești vară,
Departe surâs
De zveltă fecioară…

Acum iar a nins.
Privirea tăcută
Se-oprește pe ceas…
Ce mult a trecut!
Ce mult a rămas.
Tu… unde ești oare?
Te văd la un pas
Și totuși departe
Îmi pare că ești…
Ce triste năluci,
Ce sumbre povești
Îmi tulbură gândul
Pornit prin nămeți?
Mă iei de mână
Și-mi pare că râzi,
Că-i verde afară
Iar grâul s-a copt.
Un mac te alintă
Și-ți trece prin păr
O mână firavă,
Sublim giuvaer…
A nins iar afară.
Pustie e zarea,
Un sloi este marea
Iar focul?

S-a stins…