Din pamant a cazut o piatra,
Care a starnit apele cerului
In fantastice vartejuri de lumina.
Si continua sa cada in sus,
Din ce in ce mai repede,
Cautand probabil un punct in vid
In care sa nu lase nici o urma.

Din cer, de la o stea oarecare,
Acolo unde au agatat pendulul,
A inceput sa urce o raza de lumina.
Urca, gafaind spre noi si cauta
Un fir de iarba care sa o primeasca.
Ma intreb totusi in ce directie
Vor cadea gandurile noastre,
Si daca razele sau pietrele
Vor gasi ce cauta.