Dacă aș fi foșnetul cărților sub degetele cuiva,
Ce altă iubire ar fi fost mai mare,
Decât a mea pentru acele mâini,
Ce-nfrigurate uneori sau calde, poate,
M-ar naște, făr-a mă vedea cândva?


Oglinda ta săpată-n scoică,
Pe-un vârf de munte rătăcită,
Nu poate florii să îi fie mesager.
Dar ce cuvânt, întreaga ardere ar înălța
de la pământ la cer,
Precum lumina soarelui potirul unei flori
dintr-un ungher?