Ursita


Mătasea albă
Mă înfășoară
Apoi mă-ncinge
Ca un foc,
Lunecă lin
Pe piatra rară
Și-mi căptușește
Cu a ei povară
Culcușul verde,
Ce nu se vede,
Și te ascunde
Până când zorii
Te-or arunca
În lupta vieții
Cea cu nămeții
Și inimi sloiuri
Ca prin cavouri,
Cu oglinzi viclene
Și zaruri false,
Amici medalii,
Frați și călăi,
Nebuni sau răi,
Cruci sfărâmate
Iar peste toate
Vântul hoinar!