Ne leagă amintirea unei uitări
Și ceva detalii nesemnificative de pe pielea ta,
În rest suntem la fel de deosebiți ca două cireșe,
Una nu mai e la fel de bună după cealaltă.
Am mai avea poate de împărțit ceva picături
de ploaie
Căzute ale mele la tine, ale tale la mine
Și cheia de la ușa adolescenței și covorașul cu sinucideri.
Nu mai rămâne apoi decât să citești ce ți-am scris
În această scrisoare deschisă
În care literele curg înspre mâini și înapoi,
ÃŽn care demult te-ai semnat
Cu ochii închiși.