(Le Mont-Saint-Michel, Claude Monet)



îmi rămâne
un miez de culoare
nopțile fac lună plină
și eu îmi fac pătrar
inima


numai târziu rămân singură


între răsăritul meu
și apusul stelelor
își amintesc copiii
împărțirea la doi


se sfârșește și miezul acesta
coaja pământului
mă ascunde încă o dată


veghem în noi
prânzul totemic al fiilor
între apusul tatălui
și dezordinea lumii


al doisprezecelea ceas
îmi bate mereu viața
în coasta frântă