In ce mai crezi?

Visam ca suntem printi, printese
Cand basme ne citeau parintii,
Cu imparati si- imparatese
Mult admirati cu ochii mintii.

In basme totul te-mbia la viata,
Si tot se termina asa frumos,
Incat le mai visai spre dimineata,
Cand mama te trezea duios.

Imi amintesc de Mos Craciun,
De febra care ne sclipea-n privire,
Cand vrei sa fii atunci mai bun,
Sa ai si tu sub pom o implinire.

Cand uneori chiar Mosul aparea,
Cu haine rosii, vesel si ghidus,
Scotand din traista aia grea,
Misterios, un ursulet de plus.

Apoi am invatat sa ne rugam.
La cineva mai mare peste toate,
Am invatat aproapelui sa-i dam
Ceva care-i al nostru, ca e frate.

Un Dumnezeu i-acolo pentru noi,
El a facut pamantul si ce vezi,
Soare, pamantul, fulgere si ploi,
Fulgii de nea perfecti din zapezi.

Am invatat apoi despre iubire,
Ca mai frumos in viata nu exista!
Visam de mici sa fim mireasa, mire,
Privind cu jind la poze prin revista.

Si toate fetele parca visau copii,
Se pregateau serios din gradinite,
Cand turuiau peltic la poezii,
Si paru-l impleteau inca-n codite.

La opt deja stiai ca te-au mintit,
Nu-i Mos Craciun si nici Nicolae,
Desi i-ai vazut, deja s-au topit
In ani, incet, incet prin straie.

La zece ani parea naiv. sa crezi
In basm cu sfarsit ideal,
Pentru ca-n viata n-ai sa vezi
Vreun print aparand pe un cal.

Nu mai scriai scrisori catre ei,
Cereai parintilor pe ocolite- un dar,
Sau numai le spuneai ce vrei,
Cadoul a ramas. Atat macar…

Apoi cu Dumnezeu e o problema,
Un nene Darvin spune raspicat,
Si da inteligentilor o tema,
Care-i scuteste poate de pacat.

Maimuta a fost prima strabunica,
Si-ncet, incet s-a desteptat,
Eliberandu-ne de bezna si de frica,
Atunci cand in picioare-a stat.

Si multi nu mai cred in iubire,
De-atata suferinta la final
Sau de la multa, multa amagire
Ascunsa mereu dupa voal.

Pe urma, nu dureaza, daca vine
Si parca e mai rau ca inainte,
Minunea vietii prea putin ne tine,
Fiindca se muta inima in minte.

Sa vrei, azi nu mai poti sa crezi,
In ce cu fiinta intreaga credeai,
Se impun cu necesitate dovezi,
Desi de vis te atarni ca de pai.

Si fiecare crede in ce poate,
Din toate cate-au fost odinioara,
Cand ai ajuns deja sa stii de toate,
Ceva in tine-a inceput sa moara.

Iunie 15, 2005
Toronto