Că ironizezi rațiunea aiurea
Sau instinctul care-și face de cap,
Pentru mine rămâi om cu firea
În destrămări de handicap

Că rău e dacă nu simți sporul
Vremii cum te roade-n suflet
Alături de dezgust ținând zorul
Deșertăciunilor din umblet

Că ai un mod de a discerne
Fantezii cu vrăji de-o șchioapă
Să umple patimile terne
Ale unora ce-s vii în groapă

Te vei pierde-n născociri
Ca viața toată sub menhiri...